Ion Filitti, Călător pe trei continente
Cristache Gheorghiu, Tradiţie sau liberul arbitru ?
Gheorghe Benga şi Ana Maria Corca, Branul şi rolul său istoric în secolele XIII-XVI
Mitică Detot, Cunoscând Japonia
Colectiv, Lupşa - antologie monografică
Ion Topolog Popescu, - Nufărul alb - Poeme
Cristache Gheorghiu, Între două idealuri -
eseu autobiografic
Ion Topolog Popescu, Povestiri de la Pontul Euxin
Cristache Gheorghiu, Singur printre americani
Ion Filitti, Călător pe trei continente
Româno-germanul Ion Filitti,
descendent al unei familii din Muntenia, provenită din Epir, după
cum, de altfel, se poate deduce şi din nume, şi emigrant legal din
comunismul de import românesc în capitalismul occidental, după ce
traversează o experienţă de viaţă nu la îndemâna
oricui, se opreşte şi se apucă să aşeze în scris
tocmai această experienţă. Aşa s-au născut – până
acum – cele două cărţi: „Emigraţie şi
călătorie – Un român în Germania”, Ed. Paideia, Bucureşti, 2004,
şi „Călător pe trei continente”, Ed. Pastel, Braşov, 2007,
adică scrierea de faţă. Ochiul pătrunzător, ascuţit,
inteligent, obiectiv, al autorului, scrutează lumea în care a venit
(Europa Apuseană în prima carte) şi-o prezintă pe cea pe care o
vizitează (în cea de-a doua). Deosebirea – ca metodă de redare – e
că cea de-a doua carte e scrisă sub forma notelor de
călătorie, pe zile, din mers, cu condeiul în mâna, el, şi cu
aparatul de filmat pe umăr, doamna dumnealui, doctoriţa Anca.
Rezultatul este fascinant: în cuvinte şi imagine se perindă prin
faţa ochior noştri trei continente: America de Sud, Coasta de Est a
Statelor Unite, Africa de Sud. După lectură, nici n-apuci să
clipeşti, călătorii noştri te-au luat cu ei, ai devenit
şi tu un călător şi sentimentul unei izbânzi în
conoaştere şi al unui îndemn de a porni şi tu în orice parte a
lumii, dar numai să pleci, să vezi, să judeci, să te
simţi cetăţean universal, este atât de puternic, încât,
până la o posibilă pornire, îţi vine să reiei lectura.
Ion Popescu-Topolog
Cristache Gheorghiu, Tradiţie sau liberul arbitru ?
Între egoismul extrem şi altruismul
extrem, omul real îşi găseşte calea lui proprie, în funcţie
de personalitate, mediu, educatie şi multe altele. Dintre cele două,
egoismul este natural. Lupta pentru existenţă este esenţa oricărei
fiinţe.
De la cea mai mică celulă şi până la cele mai complexe organisme, viaţa este o neîncetată încercare de dezvoltare a individului pe seama mediului. Ea nu se opreşte decât atunci când îşi epuizează resursele sau întâlneşte un individ similar, cu care trebuie să împartă aceleaşi resurse. Idealul individual este, deci, unul egoist.
Viaţa este cea care îl învaţă pe om să ţină seama de ceilalţi, devenind astfel altruist într-o măsură mai mare sau mai mică.
Se pare că soarta noastră este să ne agităm permanent între două tendinţe, încercând să ne găsim propriul drum în viaţă. Cum?...
Gheorghe Benga şi Ana Maria Corca, Branul şi rolul său istoric în secolele XIII-XVI
Reproducem câteva fragmente din Introducere, menite să explice
punctul de vedere al autorilor faţă de
subiectul tratat şi modul de abordare.
". . . Lucrarea de faţă este rodul unor modeste studii şi cercetări asupra istoriei câmpului brănean, încercări întreprinse de un fiu al acestor meleaguri, în colaborare cu o prietenă a acestor plaiuri. Este rodul unei colaborări fructuoase dintre cei doi autori, dintre care unul se îndreaptă spre apusul vieţii sale, în timp ce celălalt se află la răsăritul vieţii."
"O tratare exhaustivă a temei pusă în discuţie în lucrarea de faţă nu este posibilă, datorită unui material documentar enorm, existent în diferite arhive din ţară şi din străinătate şi care face subiectul inepuizabil. Abia când pătrunzi în arhivele diferitelor instituţii, când mergi pe urmele diferitelor trimiteri din lucrările de specialitate, când începi să compari documentele între ele, când începi să pui la îndoială anumite afirmaţii, să analizezi fapte şi evenimente, când încerci să le dai un înţeles mai profund sau nou, când încerci să emiţi anumite ipoteze, abia atunci îţi dai seama de imensitatea materialului existent şi de dificultăţile inerente oricărei cercetări riguros ştiinţifice."
"Decis să plece pe drumul atrăgător, dar adeseori spinos al cercetării, profesorul de istorie, precum şi studentul în domeniu (termenul de „istoric” ni se pare prea pretenţios pentru noi), trebuie să fie însufleţiţi de la început de dorinţa fierbinte de a aduce, în câmpul istoric, o contribuţie ştiinţifică proprie, originală, pe plan informativ şi interpretativ, întemeiată pe o investigaţie personală."
"Rândurile ce vor urma vor face referiri sintetice asupra istoriei Branului în secolele al XIII-lea – al XVI-lea, perioadă cercetată dar controversată a istoriei noastre în general şi a Branului în special, perioadă în care apar şi primele menţiuni documentare despre Bran. De aici şi scopul principal al lucrării, anume acela de a elabora un studiu analitico-sintetic asupra istoricului Branului şi al Cetăţii Bran de care se leagă evoluţia vieţii în această perioadă, date despre domeniul regal al Branului şi situaţia iobagilor de pe acest domeniu, despre comerţul ce se practica prin largul pas al Branului, precum şi despre vama şi castelanii de la Bran."
|
|
|
Imagini de la lansare (11 mai 2007)
|
Mitică Detot, Cunoscând Japonia Memoriile unui ataşat militar (1975-1987)
|
Colectiv (coordonator Ioan Vlad), Lupşa - Aur şi oameni
O comuna din Ţara Moţilor - antologie monografică
|
|
Simţeam că şi not putem face ceea ce
alţii, în alte comunităţi similare, fac de ani sau decenii - o
sărbătoare periodică a comunei, a fiilor ei, o întâlnire
şi o regăsire a tuturor lupşenilor din sat cu cei
risipiţi în lume, o întălnire a prezentului cu trecutul, cu
tradiţia, cu moşii şi strămoşii pe diverse căi,
o regăsire pentru noi toţi a copilăriei, a şcolii, a
dascălilor, a colegilor şi prietenilor de odinioară, un motiv
să revenim la obârşii şi să ne revedem cu toţii, un
prilej de-a medita şi poate de-a pune umărul cu toţii la
problemele de azi ale satului natal şi noi cei plecaţi, care poate
mai avem şi idei, şi soluţii, şi posibilităţi
să restituim din ceea ce am primit la sânul meleagurilor natale. Unii
prea ne înstrăinăm şi nu ne mai uităm înapoi, prea nu ne
mai „trage aţa" nici către uliţa copilăriei, nici
către înaintaşi, nici către „veşnicia" satului...
Calea prin care înţelegem să redescoperim satul natal, să
împlinim acea regăsire şi sărbătoare a „fiilor
satului", ca un prim pas, credem că este realizarea unei monografii
a comunei Lupşa, o prezentare cu mij loacele şi cu priceperea
noastră, a autorilor de pe copertă, a realităţilor
trecute şi prezente ale satului natal, a valorilor lui materiale şi
umane, a reperelor care ne-au marcat destinele fiecăruia din noi. Credem
că am realizat o lucrare reprezentativă pentru comuna Lupşa:
amplă, complexă, destul de cuprinzătoare pentru
realităţile materiale şi spirituale, trecute şi prezente.
ale comunităţii căreia-i aparţinem, o oglindă cât se
poate de expresivă a personalităţii, specificităţii
şi unicităţii comunei. Am concentrat în lista de autori
şi-n paginile cărţii pe toţi cei care s-au aplecat,
într-un fel sau altul, asupra istoriei, geografiei, toponimiei, etnografiei,
artei populare, specificului material şi uman al Lupşei şi
lupşenilor şi a rezultat o lucrare colectivă
impresionantă, care spune tot ce se ştie şi s-a scris
până în acest moment despre noi şi comunitatea noastră. Cred
că vom avea. în felul acesta, o frumoasă carte de vizită a comunei;
o carte de învăţătură pentru tânara generaţie, care
va înţelege mai uşor forţa şi trăinicia
rădăcinilor noastre, va afla modele şi repere valorice pentru
aspiraţiile şi strădaniile ei; un certiticat de valoare, de
autenticitate şi de românism pentru toti cei desprinşi de aici
şi risipiţi prin lume; un titlu de mândrie, de originalitate
şi de demnitate pentru cei rămaşi în vatra satului, cu care se
pot raporta la neamul întreg. la Europa şi la Universalitate; un
instrument de lucru pentru specialişti, cercetători, publicişti
interesaţi de valorile, prestaţiile şi
specificităţile noastre, inclusiv cei din Lupşa, care vor
relua, vor lărgi şi vor nuanţa demersul nostru în viitor; un
fapt publicitar şi promoţional de mare forţă în faţa
tuturor celor potenţial interesaţi de a investi la Lupşa, de a
veni turistic la Lupşa, de a apăra şi promova interesele
comunitare şi personale ale lupşenilor: în stârşit, un cadou,
sper, frumos, de neuitat pentru toţi cei care vor avea în mână
aceste volume. |
Ion Topolog Popescu, Nufărul alb, poeme, preţ 10 RON

|
Mică
postfaţă E o placere sa te delectezi in stilul lui Descartes si Voltaire, citind acest frumos eseu al domnului Cristache Gheorghiu: "Intre doua idealuri". E a treia carte, primele, "Singur printre americani", respectiv "America after America", aparute cu cativa ani in urma, redau esperienta inedita a unei calatorii in S.U.A., traversand spatiul nord-american in lung si-n lat, preferand, ca mijloc de transport autobuzul, fiindca, mai ales acest autovehicul - dupa cum marturiseste si-n cartea de fata - ii ofera turistului posibilitatea, cat de cat reala si completa, de a cunoaste locuri si oameni, deloc usor, mai ales din punct de vedere material. Da, domnul inginer Cristache Gheorghiu este un peregrin dintre aceia care scormonesc lumea pentru a o cunoaste. Astfel isi creaza acesti peregrini cadrul de a se cunoaste pe ei insisi. "Vreau sa-mi dau seama cine sunt eu ca fiinta omeneasca", pare sa ne spuna si domnul Gheorghiu, urmand o dorinta marturisita de atatia inaintasi, calatori sau filozofi, de la Marco Polo, la Descartes, Voltaire, Leibniz, sau Spinoza. Pentru o marturilre insa, e nevoie de o initiere (pregatire sufleteasca, intelectuala, in general) si de un cadru adecvat, pentru a o depune, marturia. Acest cadru este insasi viata celui ce graieste, iar mijlocul de comunicare - cuvantul scris. Si asfel s-au nascut caritle "Singur printre americatni" si "Intre doua idealuri". De fapt, doua dileme: A trai pentru a trai sau A trai pentru a cunoaste si a te cunoaste? Domnul Gheorghiu merge pe cea de a doua coordonata, oferindu-ne un comentariu suplu, ca material faptic, eruditie, stil (acesta venind din talent si studiu), mai ales al umanistilor rationalisti (Erasmus, Voltaire si Descartes, citati si de domnia sa) si al clasicilor iluministi, cu finetea aceea pe care post-modernismul a cam distrus-o, din pacate. Sunt in acest eseu lucruri de o mare frumusete literara: proportiile, expresia artistica, observatia de profunzime, concluziile educative. Deci, cam ceea ce faceau clasicistii. Daca adaug la toate acestea si o anume culoare a timpului si a locului (domnul Gheorghiu este si un remarcabil pictor), cred ca am surprins cateva din trasaturile definitorii ale acestei carti frumoase, spre care-i indemnam pe cititori, pentru a trai si ei aventura inegalabila a cunoasterii, pentru a ramane oameni, cum spune, in final, autorul. Ion Topolog Popescu |
Cristache Gheorghiu, Singur printre americani, 15 RON
|
|
Departe de a fi o simplă înşiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autorului în SUA sunt în fond o analiză vioaie, uneori glumeaţă, dar întotdeauna pătrunzătoare a modului de viaţă american, într-o permanentă comparaţie cu cel românesc. Observaţiile sale sunt pertinente pentru că - aşa cum sugereaza şi titlul - sunt „recoltate" chiar din mijlocul societăţii americane. Autorul a locuit în casele lor şi a călătorit pe tot cuprinsul Statelor, cu avion, tren, dar mai ales cu autobuzul, de la o coastă la alta a continentului, cunoscând astfel un mare număr de oameni din cele mai diferite categorii sociale. Internetul i-a facilitat primele contacte - autorul este informatician - pictura, a doua profesiune, i-a sporit şansele, iar spiritul de observaţie şi înclinaţia către analiză l-au condus către o lucrare inedită. Atragătoare, chiar incitantă, surprinzătoare prin mulţimea conotaţiilor, plină de conţinut informativ, iată o carte plăcută şi serioasă în acelaşi timp.
|